Filipeni 2:3

Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.

Psalmul 107:25-28

El a zis şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.Se suiau spre ceruri, se coborau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei.Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat şi zadarnică le era toată iscusinţa.Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile... Continue Reading →

Psalmul 90:10

Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trec iute, şi noi zburăm.

Ioan 5:44

Cum puteţi crede voi, care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?

Psalmul 73:3-9

Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi când vedeam fericirea celor răi.Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte şi trupul le este încărcat de grăsime.N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.De aceea mândria le slujeşte ca salbă şi asuprirea este haina care-i înveleşte.Li se bulbucă ochii de grăsime şi... Continue Reading →

Galateni 2:6

Cei ce sunt socotiţi ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor – aceştia, zic, ei, cei cu vază, nu mi-au adăugat nimic.

Marcu 12:38-40

În învăţătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe. Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi şi după locurile dintâi la ospeţe;casele văduvelor le mănâncă şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă... Continue Reading →

Psalmul 59:12

Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă care le iese de pe buze: să se prindă în însăşi mândria lor, căci nu spun decât blesteme şi minciuni!

Blog at WordPress.com.

Up ↑