Când un om va face o juruinţă Domnului sau un jurământ prin care se va lega printr-o făgăduială, să nu-şi calce cuvântul, ci să facă potrivit cu tot ce i-a ieşit din gură.
Numeri 23:19
Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?
Geneza 35:11
Dumnezeu i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic. Crește și înmulţește-te; un neam și o mulţime de neamuri se vor naște din tine și chiar împăraţi vor ieși din coapsele tale.
Geneza 28:15
Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge și te voi aduce înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ce-ţi spun.”
Geneza 21:1
Domnul Și-a adus aminte de cele ce spusese Sarei și Domnul a împlinit faţă de Sara ce făgăduise.
Geneza 13:16
Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului de mare; aşa că, dacă poate număra cineva pulberea pământului, şi sămânţa ta va putea să fie numărată.
Psalmul 130:5
Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte şi aştept făgăduinţa Lui.
Psalmul 119:81
Îmi tânjeşte sufletul după mântuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
Psalmul 119:50
Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăşi viaţă.
Psalmul 105:8
El Îşi aduce aminte totdeauna de legământul Lui, de făgăduinţele Lui făcute pentru o mie de neamuri de om.
Autorul Vietii 