Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi când vedeam fericirea celor răi.
Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte şi trupul le este încărcat de grăsime.
N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
De aceea mândria le slujeşte ca salbă şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
Li se bulbucă ochii de grăsime şi au mai mult decât le-ar dori inima.
Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,
îşi înalţă gura până la ceruri şi limba le cutreieră pământul.
