Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară pentru o vreme îndelungată.
La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.
A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela şi l-au scos afară.
Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.’
Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei şi au zis: ‘Iată moştenitorul. Veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.’
Şi l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei?
Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!”
Autorul Vietii 